Română      Русскии      English

 

 

 

 

 

 

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă

 
Prima pagină  »  Informații utile
Informații utile
Caracteristica dezvoltării patologice a funcţiei motorii

Dezvoltarea patologică a funcţiei motorii poate fi cauzată de probleme ale dezvoltării intrauterine, traume la naştere, dereglări cromosomiale, maladii grave, accidente. Copiii cu diferite patologii pot avea dereglări motorii asemănătoare.

Întârzierea în dezvoltarea deprinderilor motorii

Însuşirea mai lentă a deprinderilor motorii  frecvent se întâlneşte la copiii cu probleme în dezvoltare. Independenţă de  gravitatea dereglărilor, gradul întârzierii se poate schimba de la câteva luni până la lipsa totală la copil a anumitor deprinderi motorii.

 Modelele mişcării abnormale

Dacă leziunea creierului cuprinde zonele care controlează mişcările, apare paralizia cerebrală. Simptoamele paraliziei cerebrale sunt mişcările abnormale, stereotipice, cu amplitudinea mare şi manevrarea slabă ori lipsa anumitor modele de mişcări. Dereglările motorii pot fi de grade diferite – de la forme uşoare până la grele. Pot fi observate  anumite poze şi/sau mişcări, care niciodată nu se întâlnesc la copii cu dezvoltare normală.

§     Reflexul tonico-cervical asimetric persistent

La acţiunea reflexului tonico-cervical asimetric persistent capul copilului este întors pe o parte, mâna este îndreptată în direcţia feţei, altă mână este îndoită, picioarele copilului iau poziţie asemănătoare. În această poziţie copilului îi este greu să aducă obiectele spre faţă, pentru a le observa ori de a le lua în gură. Când copilul nu poate se schimbe această poziţie el întâmpină dificultăţi de întoarcere din poziţia pe spate în poziţia pe burtă.

§     Retracţia mâinilor

La acest model de mişcare umerii copilului sunt abduşi, mâinile îndoite. Acest model de mişcare face dificilă manipularea jucăriilor, „cunoaşterea” mâinilor proprii.

§     Reflexul de apucare persistent

 

La copil este prezentă tendinţa pronunţată de a strânge palma mâinilor în pumn. Acest model de mişcare împiedică dezvoltarea apucării funcţionale a obiectului. În cazul în care la copil se va dezvolta controlul voluntar al mişcărilor, totuşi, copilului îi va fi dificil să execute mişcările complicate cu mâinile şi degetele. Această problemă să întâlneşte foarte des la copiii cu paralizia cerebrală.

§     Modele asociate

 

Să întâlnesc la copiii care au controlul mişcării pe o parte a corpului mai bun. De exemplu, când copilul  execută orice mişcare cu o mână, cealaltă - reflectă aceeaşi acţiune. Aceste mişcări împiedică dezvoltarea  deprinderilor bilaterale complicate. Frecvent, copiii cu paralizia cerebrală mişcările voluntare ale gurii se asociază cu mişcări ale mânii.

§     Hiperextenzia gâtului, corpului şi picioarelor

Acest model presupune hiperextenzie a corpului (poza arcului). El apare când copilul stă în poziţia culcat pe spate ori pe burtă şi împiedică schimbarea poziţiei corpului şi, în special, dezvoltarea poziţiei şezut.

§     Încrucişarea picioarelor

Picioarele copilului sunt adunate împreună, uneori încrucişate când copilul stă culcat pe spate ori este ţinut suspendat. Acest model împiedică efectuarea paşilor, chiar dacă copilul este susţinut.

Modelul de târârea simetrică în patru labe „săritură de veveriţă”

 Când copilul vrea să se târâie în patru labe, dar nu poate să se mişte folosind fiecare picior izolat el utilizează acest model de mişcare. În acest caz copilul va plasa înainte ambele mâini, după care el va mişca ambele picioare concomitent.

§     Modelul de W-şedere

 

În acest model de mişcare copiii îndoaie genunchii şi se aşează pe podea, aplicând şoldurile între călcâi. În această poziţie frecvent corpul este înclinat înainte. Poziţia este stabilă şi copiii cu muşchii şi echilibru slab o folosesc des. Copiii care nu au probleme în dezvoltare şi nu au modele de mişcare abnormale, uneori pot să şadă în această poză, dar ei mai folosesc multe alte poze.

 Tonusul muscular abnormal

Mulţi copii cu paralizia cerebrală ori cu alte probleme asemănătoare au tonusul foarte înalt ori foarte scăzut. Pentru tonusul muscular înalt se foloseşte termenul – hipertonus sau spasticitate. Când tonusul muscular este înalt, muşchii opun rezistenţă la mişcările pasive şi sunt încordaţi la palpare. Pentru tonusul muscular scăzut se foloseşte termenul hipotonus. Muşchii hipotonici foarte slabi opun rezistenţa la mişcările pasive şi sunt moi. Sunt copii la care tonusul muscular oscilează de la hipertonus până la  hipotonus.




Informații utile

In ultima vreme, ați auzit din ce in ce mai des vorbindu-se despre autism. Poate ca nu cunoașteți, cu lux de amănunte, ce se ascunde in spatele acestui cuvant dar, cu siguranța, deja știți ca este vorba despre o afectiune.
Citeşte mai mult...
Citeşte mai mult...
Termenul “Disabiităţi profunde multiple (DPM)» se referă la copiii cu o tulburări intelectuale profunde şi o dereglări motorii severe sau profunde, o deseori asociate cu probleme senzoriale
Citeşte mai mult...
Clasificarea MACS este pe larg folosită de către specialiștii în kinetoterapie precum și de către terapeuții ocupaționali din toată lumea. MACS ne permite să determinăm nivelul de implicare a ambelor măini în activitățifapt ce ne permite să stabilim sarcinile individuale de reabilitare.
Citeşte mai mult...
Cauzele de bază ce condiţionează apariţia insuficienţelor motorii la copii cu Sindromul Down (SD) sunt reprezentate de hipotonia musculară, dezvoltarea abnormală a reflexelor, afectarea echilibrului precum şi, adaosul supraponderal.
Citeşte mai mult...
Stadiile de adaptare a familiei copilului cu dizabilități. Şocul iniţial - părinţii trăiesc o stare de confuzie, mâhnire şi îngrijorare. Când informaţia despre diagnostic este oferită furia şi dezorganizarea familiei sporeşte.
Citeşte mai mult...
Kinetoterapeutul este un membru important al echipei interdisciplinare. Dezvoltarea motorie a copilului este obiectivul ţinta al specialistului în terapie fizică.
Citeşte mai mult...
Activitatea specialistului în kinetoterapie începe cu evaluarea complexă a funcției motorii fine și grosiere a copilului, cu colectarea anamnezei precum și completarea formularelor necesare.
Citeşte mai mult...
Nici una dintre metodele menţionate mai jos nu pot soluţiona de sine stătător toate problemele copilului cu disabilităţi motorii, dar, utilizate în complex, prezintă importanţa în abilitarea copilului cu nevoi speciale.
Citeşte mai mult...
Ritmul de creştere a copiilor cu sindrom Down (SD) este mai lent comparativ cu copiii majoritari. Viteza de creştere a acestor copii variază în funcţie de vârstă.
Citeşte mai mult...
Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Function Classification System) este bazat pe aprecierea mişcărilor active de sine stătătoare, în special a abilităţii de a şedea (controlul trunchiului) şi a merge.
Citeşte mai mult...
Scleroza tuberoasă reprezintă o afecţiune multisistemică genetică caracterizată prin hamartoame răspândite în diverse organe inclusiv creier, cord, piele, rinichi, plămâni şi ficat.
Citeşte mai mult...
Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copil şi adolescent (CIF-CA) poate fi folosită nu numai pentru a descrie şi a compara sănătatea populaţiilor în plan mondial, a dezvolta un limbaj semantic comun între toate sectoarele preocupate de sănătatea omului dar poate avea şi o serie de aplicaţii practice.
Citeşte mai mult...
Una din problemele ortopedice frecvent întâlnite la copiii cu sindrom Down (SD) este instabilitatea atlantooccipitală IAA.
Citeşte mai mult...

14.03.2019
PRIMUL CURRICULUM în Intervenția Timpurie în Copilărie în MOLDOVA
07.03.2019
Doar împreună mișcăm lucrurile din loc
21.02.2019
Direcționează 2% din impozitul tău pe venit către Centrul de Intervenție Precoce „VOINICEL”

Utilizator (Email)
Parolă



Ai uitat parola?
Înregistrează-te