Română      Русскии      English

 

 

 

 

 

 

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă

 
Prima pagină  »  Informații utile
Informații utile
Specialistul în kinetoterapie

Kinetoterapeutul este un membru important al echipei interdisciplinare. Dezvoltarea motorie a copilului este obiectivul ţinta al specialistului în terapie fizică.

Kinetoterapeutul este un membru important al echipei interdisciplinare. Dezvoltarea motorie a copilului este obiectivul ţinta al specialistului în terapie fizică.

Procesul de evaluare este una din responsabilităţile profesionale curente ale kinetoterapeutului, în cadrul căruia se colectează date relevante pentru planificarea şi implementarea procesului de re/abilitare motorie. Pe parcursul evaluării kinetoterapeutul face o apreciere multilaterală a tulburărilor de dezvoltare motorie.

Copii pot prezenta variate forme ale dificultăţilor de dezvoltare. Cunoaşterea legităţilor dezvoltării copilului stă la baza activităţii kinetoterapeutului în intervenţiile timpurii şi facilitează determinarea modalităţilor eficiente pentru realizarea maximală a potenţialului copilului.

Nivelul de instruire necesar:

Studii de bază: studii superioare (medic pediatru, reabilitolog pediatru, neurolog pediatru).

Studii suplimentare:  pregătirea postuniversitară în domeniul reabilitării sau cursuri «bazele intervenţiei timpurii», specializarea  în domeniul kinetoterapiei.

Direcţiile de activitate

Activitatea kinetoterapeutului este orientată spre atingerea scopului de baza al intervenţiei timpurii: prevenirea sau reducerea gradului handicapului si integrarea ulterioara a copilului in societate.

Direcţiile de activitate ale kintetoterapeutului:

§ Determinarea stării funcţionale a copilului şi analiza factorilor pozitivi şi negativi care acţionează asupra dezvoltării copilului.

§ Elaborarea programului de kinetoterapiei în colaborare cu ceilalţi membrii ai echipei interdisciplinare.

§ Determinarea dinamicii de dezvoltare motorie schimbărilor a copilului ca rezultat al realizării programului de intervenţie.

§ Consultarea părinţilor pe problema alegerii, echipamentului special pentru copiii.

§ Instruirea părinţilor în aplicarea tehnicilor elementare de kinetoterapie.

§ Participarea în planificarea lucrului de transfer al copilului şi a familiei către structurile similare după finisarea programului de intervenţie timpurie;

§ Ridicarea sistematică a calificării personale.

 Cunoştinţele şi dexterităţile  kinetoterapeutului.

1. Determină nivelului motor a pacientului şi mediului lui de viaţă:

§ Poate prezenta rezultatele determinării dereglărilor şi limitărilor funcţionale ale copilului conform standardelor Clasificării Internaţionale de Funcţionare şi Limitare a Capacităţilor de Viaţă, Activitate şi Sănătate (ICIDH), versiunea finală a căreia a fost propusă de OMS în 2001;

§ Poate efectua analiza deprinderilor motricităţii fine şi grosiere a copilului;

§ Poate efectua examenul neurologic şi ortopedic al copilului;

§ Poate înregistra rezultatele evaluării.

2. Determină scopul intervenţiei:

§ Poate formula scopuri concrete de perspectivă apropiată şi îndepărtate, care sunt orientate pe problemele, necesităţile copilului şi a familiei. Scopurile pe care şi le propune kinetoterapeutul, trebuie să fie clare şi celorlalţi membri ai echipei şi corelate cu scopurile lor.

3. Planifică şi efectuează programul  de reabilitare individual:

§ Poate alege metodele kinetoterapeutice individuale necesare pentru fiecare copil, inclusiv metodele îndreptate spre formarea noilor abilităţi motorii.

§ Elaborează planul pentru fiecare ocupaţie, determinând care metode sunt necesare, precum şi consecutivitatea aplicării acestora.

§ Planifică şi efectuează ocupaţiile şi programul individual şi poate include metode concrete de kinetoterapie în jocul copilului.

§ Poate învăţa părinţii elementelor şi procedeelor necesare de terapie.

§ Poate elabora pentru fiecare copil cu dereglări de motricitate, programul de management, orientat spre prevenirea complicaţiilor secundare.

§ Poate de învăţa părinţilor metodelor corecte de poziţionare, asigurarea volumului necesar de mişcare şi folosire a echipamentului necesar.

4. Poate determina schimbările în starea fizică a copilului (efectuează evaluarea repetată);

5. Poate aprecia eficacitatea tratamentului kinetoterapeutic.

6. Poate alege echipamentul de baza şi echipamentul auxiliar




Informații utile

In ultima vreme, ați auzit din ce in ce mai des vorbindu-se despre autism. Poate ca nu cunoașteți, cu lux de amănunte, ce se ascunde in spatele acestui cuvant dar, cu siguranța, deja știți ca este vorba despre o afectiune.
Citeşte mai mult...
Citeşte mai mult...
Termenul “Disabiităţi profunde multiple (DPM)» se referă la copiii cu o tulburări intelectuale profunde şi o dereglări motorii severe sau profunde, o deseori asociate cu probleme senzoriale
Citeşte mai mult...
Clasificarea MACS este pe larg folosită de către specialiștii în kinetoterapie precum și de către terapeuții ocupaționali din toată lumea. MACS ne permite să determinăm nivelul de implicare a ambelor măini în activitățifapt ce ne permite să stabilim sarcinile individuale de reabilitare.
Citeşte mai mult...
Cauzele de bază ce condiţionează apariţia insuficienţelor motorii la copii cu Sindromul Down (SD) sunt reprezentate de hipotonia musculară, dezvoltarea abnormală a reflexelor, afectarea echilibrului precum şi, adaosul supraponderal.
Citeşte mai mult...
Dezvoltarea patologică a funcţiei motorii poate fi cauzată de probleme ale dezvoltării intrauterine, traume la naştere, dereglări cromosomiale, maladii grave, accidente. Copiii cu diferite patologii pot avea dereglări motorii asemănătoare.
Citeşte mai mult...
Stadiile de adaptare a familiei copilului cu dizabilități. Şocul iniţial - părinţii trăiesc o stare de confuzie, mâhnire şi îngrijorare. Când informaţia despre diagnostic este oferită furia şi dezorganizarea familiei sporeşte.
Citeşte mai mult...
Activitatea specialistului în kinetoterapie începe cu evaluarea complexă a funcției motorii fine și grosiere a copilului, cu colectarea anamnezei precum și completarea formularelor necesare.
Citeşte mai mult...
Nici una dintre metodele menţionate mai jos nu pot soluţiona de sine stătător toate problemele copilului cu disabilităţi motorii, dar, utilizate în complex, prezintă importanţa în abilitarea copilului cu nevoi speciale.
Citeşte mai mult...
Ritmul de creştere a copiilor cu sindrom Down (SD) este mai lent comparativ cu copiii majoritari. Viteza de creştere a acestor copii variază în funcţie de vârstă.
Citeşte mai mult...
Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Function Classification System) este bazat pe aprecierea mişcărilor active de sine stătătoare, în special a abilităţii de a şedea (controlul trunchiului) şi a merge.
Citeşte mai mult...
Scleroza tuberoasă reprezintă o afecţiune multisistemică genetică caracterizată prin hamartoame răspândite în diverse organe inclusiv creier, cord, piele, rinichi, plămâni şi ficat.
Citeşte mai mult...
Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copil şi adolescent (CIF-CA) poate fi folosită nu numai pentru a descrie şi a compara sănătatea populaţiilor în plan mondial, a dezvolta un limbaj semantic comun între toate sectoarele preocupate de sănătatea omului dar poate avea şi o serie de aplicaţii practice.
Citeşte mai mult...
Una din problemele ortopedice frecvent întâlnite la copiii cu sindrom Down (SD) este instabilitatea atlantooccipitală IAA.
Citeşte mai mult...

11.02.2019
Maladii genetice rare - instrument de facilitare a diagnosticării
19.07.2018
Concurs experti UNICEF
19.07.2018
Concurs Instruiri UNICEF


Utilizator (Email)
Parolă



Ai uitat parola?
Înregistrează-te


Sustin 2%!