Română      Русскии      English

 

 

 

 

 

 

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă

 
Prima pagină  »  Informații utile
Informații utile
Abordări kinetoterapeutice în managementul copiilor cu disabilităţi

Nici una dintre metodele menţionate mai jos nu pot soluţiona de sine stătător toate problemele copilului cu disabilităţi motorii, dar, utilizate în complex, prezintă importanţa în abilitarea copilului cu nevoi speciale.

A. Metoda Bobath (Neuro Developmental Treatment)

În anii 40 ai sec trecut cercetătorii Carel şi Berta  Bobath au formulat concepţia acordării ajutorului oamenilor cu disfuncţii motorii, ce apar ca rezultat al afectării sistemului nervos central.

Din punctul de vedere al terapiei Bobath, scopul de bază al programului de ajutorare a copilului cu Paralizie Cerebrală Infantilă  trebuie să fie susţinerea, îmbunătăţirea abilităţilor lui de mişcare şi funcţionalitate. Bobath terapia promovează reprimarea reflexelor primitive şi susţinerea mişcărilor şi posturilor normale.

În concepţia Bobath, există 3 principii de bază de acţiune terapeutică:

§ inhibiţia –stoparea mişcărilor abnormale, pozelor şi reflexelor primitive care împiedică dezvoltarea mişcărilor normale.

§ facilitarea - îmbunătăţirea paternelor mişcărilor normale şi controlului postural.

§  stimularea –folosirea stimulilor tactili şi kinetostatici, pentru realizarea mişcărilor şi posturii corecte în spaţiu.

Metodele terapeutice sunt:

§ poziţionarea-  kinetoterapeutul plasează copilul în anumite posturi;

§  tehnicile de manipulare manuală- terapeutul cu mâinile susţine pacientul, menţinându-i echilibrul, îl deplasează, folosind inhibiţia, facilitarea şi stimularea mişcărilor acestui.

Terapeutul trebuie să facă ceea ce acţionează în cel mai efecient mod (Bobath, 1978), cu alte cuvinte, programul terapeutului trebuie să fie individualizat.  Terapeutul Bobath este persoana care prin intermediul tehnicilor speciale construieşte mişcările corecte ale pacientului, întotdeauna tinde spre a face mişcările pacientului maximal independente şi normale. Este important ca terapeutul să-l înveţe pe copil să facă singur mişcarea sau să atingă singur poza necesară.

B. Integrarea Senzorială

Integrarea senzorială  (IS) reprezintă un model conceptual de practică terapeutică originală elaborata de terapeutul ocupaţional, Jean Ayres, în anul 1960. Ayres s-a focusat pe procesele neurologice care stopează individul să recepţioneze şi să folosească informaţia dată de către corpul propriu sau mediul înconjurător pentru a-si organiza comportamentul motoric (Ayres 1972, Fisher si Bundy 1992). Este o metodă primară folosită în programele de abilitare a copiilor cu autism, Sindromul Down, ADHD- Attentipn Deficit Hyperactivity Disorder .

Această metodă se bazează pe ideea că procesul de învăţare este dependent de capacitatea de asimilare, de procesare si integrare a informaţiei senzoriale, folosirea acestei informaţii pentru a planifica şi a organiza comportamentul motor. Deoarece aceste proceduri sunt fundamentale, în cazul perturbării lor, ele pot afecta dezvoltarea sferelor emoţională şi comportamentală a copilului, inclusiv şi abilitatea de a asimila deprinderile academice.

Principiile de bază:

§ promovarea oportunităţilor de acumulare a experienţei în urma influenţei diferitor stimuli senzoriali (proces dirijat de către terapeut);

§ încurajarea răspunsului adaptativ, ce include comportamentul motor, social şi cognitiv;

§ stimularea copilului în folosirea motivaţiei intrinsece.

C. Educaţia Conductivă (Peto)

În Budapesta, Ungaria, de către Profesorul Andreas Peto a fost elaborată metoda Educaţiei Conductive. Ea este bazata pe ideea că copiii cu tulburări de dezvoltare a motoricităţii sunt diferiţi de semenii lor şi acest fapt necesită un nivel special de  re/abilitate cognitiva. Ea presupune o implicare a copilului, în măsura posibilităţii acestuia, fără folosirea echipamentului sofisticat pentru a facilita controlul asupra mobilităţi şi echilibrului.

În intervenţia timpurie metoda este promovată în cadrul diadei mamă-copil.

Educaţia Conductivă este aplicată pentru a facilita toate aspectele de dezvoltare ale copilului. Accentul este pus pe dezvoltarea independenţei în corelaţie cu cele mai bune performanţe ale copilului, fără a se pune accent pe calitatea mişcărilor efectuate. Avantajul acestei abordări îl constituie faptul că copilului îi este permis să iniţieze mişcarea, participe şi practice activităţile zilnice.

 




Informații utile

In ultima vreme, ați auzit din ce in ce mai des vorbindu-se despre autism. Poate ca nu cunoașteți, cu lux de amănunte, ce se ascunde in spatele acestui cuvant dar, cu siguranța, deja știți ca este vorba despre o afectiune.
Citeşte mai mult...
Citeşte mai mult...
Termenul “Disabiităţi profunde multiple (DPM)» se referă la copiii cu o tulburări intelectuale profunde şi o dereglări motorii severe sau profunde, o deseori asociate cu probleme senzoriale
Citeşte mai mult...
Clasificarea MACS este pe larg folosită de către specialiștii în kinetoterapie precum și de către terapeuții ocupaționali din toată lumea. MACS ne permite să determinăm nivelul de implicare a ambelor măini în activitățifapt ce ne permite să stabilim sarcinile individuale de reabilitare.
Citeşte mai mult...
Cauzele de bază ce condiţionează apariţia insuficienţelor motorii la copii cu Sindromul Down (SD) sunt reprezentate de hipotonia musculară, dezvoltarea abnormală a reflexelor, afectarea echilibrului precum şi, adaosul supraponderal.
Citeşte mai mult...
Dezvoltarea patologică a funcţiei motorii poate fi cauzată de probleme ale dezvoltării intrauterine, traume la naştere, dereglări cromosomiale, maladii grave, accidente. Copiii cu diferite patologii pot avea dereglări motorii asemănătoare.
Citeşte mai mult...
Stadiile de adaptare a familiei copilului cu dizabilități. Şocul iniţial - părinţii trăiesc o stare de confuzie, mâhnire şi îngrijorare. Când informaţia despre diagnostic este oferită furia şi dezorganizarea familiei sporeşte.
Citeşte mai mult...
Kinetoterapeutul este un membru important al echipei interdisciplinare. Dezvoltarea motorie a copilului este obiectivul ţinta al specialistului în terapie fizică.
Citeşte mai mult...
Activitatea specialistului în kinetoterapie începe cu evaluarea complexă a funcției motorii fine și grosiere a copilului, cu colectarea anamnezei precum și completarea formularelor necesare.
Citeşte mai mult...
Ritmul de creştere a copiilor cu sindrom Down (SD) este mai lent comparativ cu copiii majoritari. Viteza de creştere a acestor copii variază în funcţie de vârstă.
Citeşte mai mult...
Sistemul de clasificare a funcţiei motorii grosiere (Gross Motor Function Classification System) este bazat pe aprecierea mişcărilor active de sine stătătoare, în special a abilităţii de a şedea (controlul trunchiului) şi a merge.
Citeşte mai mult...
Scleroza tuberoasă reprezintă o afecţiune multisistemică genetică caracterizată prin hamartoame răspândite în diverse organe inclusiv creier, cord, piele, rinichi, plămâni şi ficat.
Citeşte mai mult...
Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, versiunea pentru copil şi adolescent (CIF-CA) poate fi folosită nu numai pentru a descrie şi a compara sănătatea populaţiilor în plan mondial, a dezvolta un limbaj semantic comun între toate sectoarele preocupate de sănătatea omului dar poate avea şi o serie de aplicaţii practice.
Citeşte mai mult...
Una din problemele ortopedice frecvent întâlnite la copiii cu sindrom Down (SD) este instabilitatea atlantooccipitală IAA.
Citeşte mai mult...

11.02.2019
Maladii genetice rare - instrument de facilitare a diagnosticării
19.07.2018
Concurs experti UNICEF
19.07.2018
Concurs Instruiri UNICEF


Utilizator (Email)
Parolă



Ai uitat parola?
Înregistrează-te


Sustin 2%!