Română      Русскии      English

 

 

 

 

 

 

Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității
și Capacității de Muncă

 
Prima pagină  »  Povești de viată
Povești de viată
Istoria de succes a Alexandrei.

NATALIA ȘI ALEXANDRA ȘI-AU GĂSIT O FAMILIE

Abia spre vârsta de 40 de ani, Natalia părea ca și-a găsit în sfârșit jumătatea... Muncea mult și unica condiție să o facă pe deplin împlinită era ca să dea naștere unui copil. Minunea se întâmplase curând, Natalia era însărcinată și aștepta cu nerăbdare nașterea unei fetițe. Însă, îndată ce aflat că Natalia este însărcinată, bărbatul de lângă ea a părăsit-o – își schimbase planurile pentru viață. Nu a dat atenție mare sfaturilor medicilor de a realiza numeroase teste prenatale - știa că va păstra această sarcină în pofida oricăror eventuale rezultate ale acelor analize.

Atunci când a venit pe lume Alexandra – chiar din primele clipe, văzând reacția medicilor care asistau nașterea a înțeles ca s-a întâmplat ceva neobișnuit.

În scurt timp a fost informată că fetița ei are sindromul Down și că ar fi mai bine să fie abandonată. Era un termen nou pentru ea și nu înțelegea de ce atâta neliniște în jurul ei – fetița ei era cea mai frumoasă, sugea bine și dormea ca un îngeraș. Deoarece era singură și fără surse de existență și ajutor din partea cuiva, în curând a ajuns într-u centru maternal, unde a fost ajutată mai multe luni, până a închiriat o locuință.

Abia la 9 luni, când a înțeles ca Alexandra are unele probleme de dezvoltare, a aflat de Centrul „Voinicel ”, iar ajungând aici în scurt timp a făcut cunoștință cu mulți specialiști – Alexandra a fost evaluată și încadrată în diferite ocupații individuale de kinetoterapie, stimulare timpurie a comunicării, ocupații în grup etc.

 

Dar nu mai puțin important a fost să găsească la „Voinicel” mai mulți prieteni printre părinții care aveau probleme similare. Un grup de părinți i-au ajutat, cumpărându-i un cărucior nou pentru Alexandra, iar cu părinții lui David (un băiețel de 9 luni cu sindromul Down) s-a împrietenit și mai aproape – sunt împreună la plimbare, la sărbători sau zilele de naștere a copiilor lor, î-și împărtășesc toate bucuriile și problemele.

Tot la „Voinicel” a întâlnit oameni deosebiți din străinătate, care au ajutat-o material pentru a-și îmbunătăți condițiile de trai, a primit și cadouri hăinuțe și jucării pentru fetița ei.

Azi, la 2 ani și 4 luni Alexandra este fericită alături de „familia ei” mare, merge și face lucruri noi zi de zi. La Centru este ajutată să se pregătească de frecventarea unei grădinițe. Iar mămica ei planifică să-și reia jobul, pentru a-i asigura o viață mai buna.

 

 




Povești de viată

Eu l-am numit de cum am aflat ca o sa avem băiat - CAVALERUL. Spre deosebire de prima sarcina, el a fost tolerant, nu prea m-a bătut in burtica, nu era mofturos la poziția in care stăteam, era foarte cuminte.
Citeşte mai mult...
Darius și familia lui sunt beneficiarii centrului Voinicel de mai bine de 1 an. Dat fiind faptul că Darius frecventează sesiunile de realibilitare la centrul nostru el are rezultate bune în domeniul abilităților fizice.
Citeşte mai mult...
Stefany G. este o fetiță adorabilă care frecventeazî de comun cu părinții săi centrul Voinicel. Stefany are rezultate frumoase datorită faptului că specialiștii centrului de comun cu părinții fac eforturi maxime pentru a atinge scopurile propuse.
Citeşte mai mult...

11.02.2019
Maladii genetice rare - instrument de facilitare a diagnosticării
19.07.2018
Concurs experti UNICEF
19.07.2018
Concurs Instruiri UNICEF


Utilizator (Email)
Parolă



Ai uitat parola?
Înregistrează-te


Sustin 2%!